Un dram de Românie, purtat în Africa şi SUA

Gălăţeanul Codrin Arsene a ajuns, la doar 21 de ani, să viziteze peste 60 de ţări. Student la Ştiinţe Politice în SUA şi pasionat de Africa, românul a descoperit multe similarităţi între statele africane şi România.

Student la Ştiinţe Politice şi Studii Internaţionale, University of Chicago, bursier de merit, premiat
cu 60.000 de dolari pe an, Arsene este un world-traveler profesionist, care a vizitat peste 60 de ţări din toată lumea, cu şederi prelungite în Statele Unite, Argentina, Tanzania şi vizitator permanent al continentului african, graţie unei pasiuni care a crescut cu fiecare nou stat vizitat: din Cairo la Cape Town, Dakar la Mombasa, din Tripoli la Lilongwe.

Liviana Mustafa: Cum se văd lucrurile în culisele acestui incredibil parcurs? Plecarea din România, şcoala în SUA şi pasiunea pentru lume, pentru călătorii?
Codrin Arsene: Cred că ar trebui să începem tocmai de la ultimul lucru menţionat în intrebare: pasiunea pentru călătorii.

În cazul meu, dorinţa de a călători a fost principalul catalist pentru majoritatea proiectelor şi a realizărilor din viaţa mea, până foarte recent. De când mă ştiu mi-am dorit să văd lumea şi am folosit orice mijloc care mi-a fost pus la dispoziţie pentru a-mi îndeplini acest vis. Iar plecarea din România, precum şi celelalte realizări personale au pornit de la această dorinţa de a călători. Un world-traveler pasionat în aceeaşi măsura de politica la nivel global, de analiza politică.

Cum s-a definit interesul tău în acest domeniu şi ce obiective vizezi din acest punct de vedere?
Pasiunea pentru politica la nivel global a început de când eram în România, dar s-a îndreptat în direcţii neaşteptate. Când eram în România eram interesat de politica românească, de politica externă a ţării, dar şi de contradicţiile tranziţiei la democraţie, pe care ţara noastră, şi noi ca români, le-am trăit.

Din multe puncte de vedere, această pasiune nu s-a modificat foarte mult, doar că s-a translatat într-o altă zonă de interes: Africa de Est. De fapt, unul dintre lucrurile involuntare pe care le fac, de câte ori
sunt în Africa, sunt comparaţiile pe care le observ între România şi Kenya, Uganda sau Tanzania. Tanzania, din punct de vedere politic, social şi economic, este, în ceea ce mă priveşte, România anilor 1990.

Doar că, astfel de comparaţii trebuie făcute în mod selectiv. În acelaşi timp
, cred că este păcat că nu există cercetători români care să facă cercetare comparativă între sistemele politice africane şi cele româneşti. Dar ceea ce mă interesează pe mine direct nu sunt aceste comparaţii, ci modul în care statele africane răspund la prezenţa şi influenta crescândă a statului chinez pe continentul african. În urmă cu şase ani, influenţa statului chinez în Africa era modestă, daca nu aproape inexistentă. Şapte ani mai târziu, în 2010, China va împrumuta mai mulţi bani
statelor africane decât Banca Mondială.

Această schimbare de strategie aduce cu sine o serie de modificări sociale, politice şi economice, dar şi o serie de contradicţii cauzate de invadarea pieţelor africane cu produse
, servicii, dar şi a diasporei chinezeşti.