Tara lui Portocaliu-Imparat
In tren, cu tata. Aveam patru-cinci ani. Buchiseam deja literele mari de tipar. Ca sa se laude cu ce fiu genial are, tata m-a trimis pe culoar sa-i spun in ce gara suntem. Trenul stationa de o buna
bucata de vreme si vagonul nostru era printre ultimele. M-am intors febril. Aflasem. Si-am anuntat biruitor: BARBATI. Si nu intelegeam de ce tata imi gasea tot felul de scuze. Ma apara si radea. Toti se hlizeau. Nu mai eram geniu, ci mic si nestiutor. Citisem literele mari, BARBATI, nu si pe cele cursive: closet. Fire timida, nu m-am repezit cu blesteme pe cei rai. Nu eram inca in statul de drept si nici tata nu era presedinte.
O alta odrasla geniala, fiica presedintelui Basescu a plecat in campanie
electorala cu ghiozdanelul pregatit de mamica. Printre lucrusoarele din dotare - un scaun cu rotile. Tu, mama, i-ar fi spus Prima Doamna, ai aici un scaun cu rotile; ziaristii vor fi roata in jurul tau; le spui ca e pentru un om necajit, pe care l-am cunoscut noi, taticul tau si cu mine, in timpul unei vizite in zona; i l-am promis, zi-le ca n-aveam cum sa-l trimitem altfel; vad si ei ce criza ne apasa pe toti.
Nevinovata fApturA n-a uitat cuvintele lui mami; s-a-nfatisat inaintea obiectivelor de filmat sigura pe biruinta ei. Si-a zis: Duc unui om necajit un scaun... electric. Cand a inteles care-i pricina hohotelor de ras, era deja in statul de drept faurit de taticu si s-a infoiat: Doar niste capete bolnave pot gandi ca i-as fi dus un scaun electric.
DupA cealaltA gafa, succesuri in loc de succese, pajul de la dreapta tatalui, Adrian Videanu, a coborat din varful partidului si a dat fuguta la Academie, ca sa o apere pe fetita lui taticu; a aflat, special pentru presedinte, ca la o adica se poate spune si succesuri. Haideti, domnilor, e fiica presedintelui, e mica si naiva, vrea sa treaca si ea clasa la Bruxelles, nu fiti rai!
MA Inchipui TAran in tara lui Portocaliu-imparat. Criza, ingrijorari, haos. Pe frontispiciul imparatiei - o scena. Privesc din haos spectacolul tragicomic al rasfatatei imparatului, de fetita marginita, usor retardata, joaca de-a dregatoria a extravagantelor Elena Udrea, Monica Iacob-Ridzi. O tara cu papusi si trenulete, si imnuri land of choice, si chermeze pe malul marii, si amazoane pe cai albi, si excursii pentru familie si protejate. Care ar mai fi, in afara crizei, rostul nostru aici?
marți, 11 august 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)



Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu