Răzvan Lucescu: „Plec doar în străinătate“

Răzvan Lucescu nu e nici pe departe subiectul perfect al zilelor noastre. Nu pentru că nu ar avea bun-simţ, nu ar vorbi elegant, calm şi sigur pe el, ci pentru că nu oferă „bombe” mediatice, ceea ce în tendinţa presei actuale te poate transforma într-un personaj neinteresant. Şi, totuşi, Lucescu jr demonstrează contrariul.

Se spune că eşti un antrenor la modă.
Da? În ce sens, că mă îmbrac frumos şi îmi dau părul cu gel, sau pentru că am rezultate?

Şi, şi.
OK. Mă bucur că sunt apreciat, dar pentru public e mai importantă latura profesională. Acasă are cine să mă aprecieze. Probabil că nu aş avea aceeaşi imagine dacă aş fi cu echipa pe ultimul loc.

În ce stadiu al carierei de antrenor eşti acum?
La început. Am abia patru ani de când m-am apucat, deşi unii poate s-au plictisit de mine. Încep să mă maturizez profesional şi vreau să acumulez şi mai mult. Cât de mult pot. Sunt mulţumit că am avut nişte performanţe, dar vreau mai mult.

Visezi fotbal?
Nu chiar. De obicei nu prea visez. Dar mă scol şi mă culc cu fotbalul în cap. Am obiceiurile mele. Dimineaţa fac o baie şi o jumătate de oră citesc diverse materiale. Seara adorm cu o carte de fotbal în mână.

Ai învăţat asta de la tatăl tău?
Când era el la început nu existau atât de multe posibilităţi de informare, dar ţin minte că mergea să vadă multe, multe meciuri. Oricum, eu şi tata suntem oameni diferiţi. Îl respect enorm, am învăţat foarte multe de la el, dar de multe ori avem păreri diferite despre fotbal.

Vorbiţi despre asta?
Normal. Vorbim în fiecare zi despre echipele noastre. Ne punem întrebări unul altuia, dar nu ne implicăm mai mult.

Spune-mi o diferenţă de opinii între voi.
Tata susţine că la fazele fixe trebuie făcut marcaj om la om, eu îl prefer pe cel în zonă.

Vă certaţi pe tema asta?
Nu, pentru că tata e foarte orgolios, iar eu renunţ în favoarea lui. Ascult de părinţi.

Ai face echipă cu el pe banca
tehnică?
E o variantă imposibilă.

Este Lucescu un brand în antrenoratul românesc?
Da. Nu vorbesc de performanţele lui tata, dar şi eu am fost implicat în două premiere mondiale. Primul
meci între tată şi fiu, Şahtior - Rapid, şi prima semifinală românească de cupă europeană, Rapid - Steaua. Am respect pentru toţi antrenorii, dar unii nu au obţinut într-o carieră cât am obţinut eu în p