Când va emigra şi Şpaga din România

Cu ani în urmă, în campania
electorală, vibram cu toţii auzind cum or să vină cei 15.000 de specialişti care vor salva naţia ducând-o din ce în ce mai aproape de Europa. Ce-i drept, între timp, multe mii de specialişti din varii domenii s-au mutat ei înşişi în Europa şi îşi văd de treabă acolo, fie că se ocupă de construcţii sau de cercetare, simulând naşterea universului
. Îţi creşte inima
când auzi de ei, însă ce te doare cu adevărat este ce au lăsat în urmă. N-avem forţă de muncă pentru lucrările absolut necesare de reparare a drumurilor, ce să mai spunem despre construcţia de autostrăzi? Nu sunt destui profesori, doctori, asistente, iar cei mai pricepuţi ingineri şi-au luat zborul de mult. Cei rămaşi abia se descurcă, sunt confruntaţi adesea cu lipsa mijloacelor necesare pentru a-şi face bine meseria, şi pierd mult timp cu demonstraţiile prin care îşi cer drepturile. Când nu cer de la guvern, cer de la cetăţenii care au nevoie de ei, aşa încât creşte exponenţial şi fenomenul şpagă. Zilele trecute am descoperit că în Capitală există şi un restaurant cu acest nume, atât de adânc a intrat cuvântul în conştiinţa naţională.

În ultimii ani, nivelul de competenţă în multe domenii a scăzut vizibil, aşa încât nici angajaţii multinaţionalelor sau cei din publicitate – arii profesionale unde salariile sunt cele mai bune din ţară – nu-şi mai merită banii. Nivelul de salarizare a rămas crescut şi tinde să crească în continuare, în timp ce competenţele nu-l ajung din urmă, aşa încât incompetenţa a ajuns să fie plătită regeşte.

Ca o molimă se răspândesc urmările acestei dispariţii a oamenilor care îşi făceau bine meseria: o simplă reparaţie în casă, schimbarea unei căzi sau văruitul unui apartament generează adevărate crize existenţiale. Orice lucrare de acest tip durează enorm şi te costă nu numai timp şi energie
, ci şi mult mai mult decât face în realitate. Nu mai găseşti oameni care să lucreze într-un restaurant sau într-o cafenea – dacă te apuci să-i înveţi meserie nu trece mult până dispar cu totul – şi nici vânzători pricepuţi pentru magazine. Toată lumea vrea cât mai mulţi bani fără să ştie să facă nimic. A devenit o regulă.

Deunăzi, intrând într-o florărie, m-am bucurat să aud că vânzătoarea visează la o „vacanţă în insule”, dar când am constatat că nu ştie să facă un buchet de flori am început să mă întreb dacă merită să câştige vreodată atât cât i-ar trebui pentru asta.

Nu ştiu dacă avem sau nu nevoie de 15.000 de specialişti, cum ne promiteau candidaţii de acum 12 ani. Dar, fiindcă tot suntem în plin sezon de lansări de candidaturi pentru noiembrie, mi-ar plăcea să aud ce soluţii există pentru ca măcar meseriile cele mai obişnuite să fie făcute pur şi simplu bine.